joi, 3 februarie 2011
Va rog!
Apelez la simtul d-neavoatra..va rog sa dati clik pe http://www.e-joculet.ro/punctaj.php?user=D3WA&id_user=20036 clva rog! In 30 de zile pot castiga un tel nou! Ms :*
miercuri, 2 februarie 2011
Pamflet intre prietene
Trandafirii sunt rosii
Violetele sunt albastre
Iar tu esti iubirea vietii mele
Lumina care sparge oglinda dimineata
Este lumina ochilor tai
Ma trezesc dimineata speriat de moarte
Ca ai ramas cu mine dupa ce ai spart oglinda
Privesc cu frica coltii care ii numesti dinti
Hainele din gunoi ce le poorti
Pantofii ai tai fara un toc
Si clama bunicii mele ce i-ai furat'o
Sa stii ca inca nu te-a iertat
Te imbraci usor cu hainele luate recent
Care sunt cumparate de la secand-hand
Iti pui cerceii de la reduceri
Si pleci ramanand incaltata cu pantofii fara toc
Impiedicandu-te pe scari.
Intorcandu-te cu un cos plin de rufe care le-a uitat o babuta
Pe bancheta metroului
Batand mai tarziu la usa
Aceeasi babuta
Tu deschizandu-i , cazand jos lata
De la bastonul babei ce te-a lovit in cap.
Lumea se mira si te crede excentrica cand tu te imbeti pe la petreceri
Si incepi a canta karaoke intr-un hal in care ai sparge carapacea unei broaste testoase
Greierii canta de melancolie cerandu-ti un pic de mila
Sa nu le spargi si lor timpanele de la betie
Claia de par cret si portocaliu ce o ai in cap
Prinsa cu o funda mare si lalaie de fug toti cand o vad.
Cu pereche de ochelari rotunzi si pistruii ce ii ai pe fata
Machiata cu un verde aprins
Cand te vede lumea pe strada crede ca esti moarta
Machiajul cu verdele de broasca insa merge bine cu negii tai negri plini de par
Ce arata ca si cum ai avea raie dar nu numai de-astea ci si paduchi si pureci
Pe urma te intorci acasa
Te bagi in patul de fan
Facandu-ti planuri pentru a merge a doua zi la mare
Nu-ti dai seama ca dimineata esti drogata si cazi din picioare
Ajungand la spital si intrand in coma
Usor..te stingi
Si bagata-n sicriu...te-nalti precum o ultima lalea vestejita si deosebita intr-un camp de maci.
Aceasta compozitie este facuta alaturi de BFF-ul meu , Maria! Pup fata!!! :*
Buna lume!
Buna lume!
Buna soare!
Buna gheata de pe mare!
Buna turture de gheata!
Buna ata! De pe viata,
De atarna zilele,noptile si grilele
Grilele caselor noastre, saracute si micute.
Dar si vilele bogate...
Plin' de fite si de bani
De nu dau si la tarani
Nimic.
Buna soare!
Buna gheata de pe mare!
Buna turture de gheata!
Buna ata! De pe viata,
De atarna zilele,noptile si grilele
Grilele caselor noastre, saracute si micute.
Dar si vilele bogate...
Plin' de fite si de bani
De nu dau si la tarani
Nimic.
Plutesc printre nori
Plutesc printre nori,
Ca si cum as fi si eu unul
Visezi sper din tot sufletul meu
Sa nu se termine
In veci.
Cum zbor? Cum plutesc?
Simplu.
Cu puterea mintii ,
Ce ma ia si ma duce
Unde vrea ....
Ca si cum as fi si eu unul
Visezi sper din tot sufletul meu
Sa nu se termine
In veci.
Cum zbor? Cum plutesc?
Simplu.
Cu puterea mintii ,
Ce ma ia si ma duce
Unde vrea ....
marți, 1 februarie 2011
Zece discutii contradictorii fara raspuns
Oamenii au avut discordii si pareri divergente inca din cele mai vechi timpuri. De-a lungul secolelor, ideea de disensiune a capatat nuante ideologice, s-a dezvoltat, s-a perfectionat si a ajuns la statutul de dilema. Dilema este acea chestiune care necesita un raspuns, dar care ramane intotdeauna nerezolvata in urma oricaror dezbateri; dezbateri extinse, in cazul exemplelor ce urmeaza, pe parcursul a zeci, sute si poate chiar mii de ani.
Evolutie sau Creatie?
De secole, aceasta controversata tema este un veritabil mar al discordiei intre teologi si oameni de stiinta. Discutia dateaza aproximativ din vremurile in care grupuri religioase erau la fel de puternice si influente precum capetele incoronate care guvernau regatele si principatele medievale. Atunci cand oameni precum Nicolaus Copernic au inceput sa postuleze teorii conform carora Pamantul nu s-ar afla in centrul Universului, ideea celor sase zile de plamadire a planetei precum si rolul lui Dumnezeu in aceasta chestiune au inceput sa fie supuse circumspectiei si contestate. Nu a mai fost necesar decat pasul intrarii in scena a lui Darwin si a teoriei sale evolutioniste, pentru ca dezbaterea dintre evolutie si creatie sa erupa fervent si neobosit. Mai mult, luand in considerare si faptul ca exista cam tot atatea versiuni ale "Facerii" pe cate religii sau credinte sunt, devine evident faptul ca inclestarea "evolutionism vs creationism" nu isi va afla prea curand invingatorul si invinsul.
Ereditate versus Mediu?
Oare modul si conditiile in care suntem crescuti ne afecteaza cu adevarat caracterul si personalitatea la maturitate mai mult decat informatia intiparita in codurile noastre genetice? Daca un om se naste, spre exemplu, intr-o familie de muzicieni, el insusi este astfel facut incat sa devina muzician din pricina genelor sale sau ca urmare a educatiei primite? Atunci cand gemenii identici sunt separati la nastere si cresc avand preferinte identice este aceasta o dovada ca natura joaca un rol mai important decat cultura? Pe de alta parte, cum se face ca, fiind crescuti impreuna, ani de zile, in aceeasi familie si adesea in acelasi anturaj, doi frati o iau pe drumuri cu totul diferite si dezvolta personalitati distincte? Deocamdata, este imposibil de spus daca ajungem sa fim cine suntem gratie bagajului genetic sau a conjuctuncturilor sociale. Cel mai probabil, avem de-a face cu o medie a celor doua, dar cat de puternic ne influenteaza una sau alta este o chestiune aprins dezbatuta de cateva sute de ani incoace.
Libertatea sau restrictionarea posesiei de arme?
Un aforism deja celebru spune ca "Nu armele ucid oameni, ci oamenii ucid oameni". In SUA, cetatenii au dreptul legal de a poseda arme de foc, fapt care este evident primejdios pentru integritatea fizica sau viata persoanelor. Pe de alta parte, in proportie de peste 90%, cei care cumpara armament sunt cetateni responsabili, care nu au incalcat niciodata legea, nu au facut abuzuri de niciun fel si nici nu ajung sa le foloseasca vreodata. Ar trebui ingradit dreptul de a purta arma si a se autoapara al unor oameni doar fiindca alti indivizi se simt amenintati? Pe de alta parte, de ce li s-ar permite unora sa posede armament de foc, pe timp de pace, intr-un teritoriu controlat, cu cetateni pasnici? Teoretic, este normal ca oamenii sa aiba arme pentru a se apara de raufacatori. Pe de alta parte, inclusiv raufacatorii au acces la arme, iar acest lucru le faciliteaza exponential crimele. Se poate decide, dinainte, cine este un om bun si nu va folosi in mod abuziv arma din dotare si cine are intentii nefaste si o va folosi pentru a comite crime?
Eutanasia sau viata in chin?
Doctorul american Jack Kevorkian a ajutat multi oameni sa se sinucida, ca urmare a dorintei acestora exprimate expres in acest sens, dar si din pricina conditiilor precare si chinuitoare de sanatate pe care le aveau. Motivele lui au fost supuse criticilor, deoarece se presupune aprioric ca viata, in orice forma ar fi ea, este pretioasa. Totusi, pacientii controversatului doctor (unul dintre cei mai mari activisti la nivel mondial ai dreptului bolnavilor la sinucidere asistata), au dorit sa isi incheie socotelile cu aceasta existenta. Oare bolnavii nu au dreptul sa hotarasca pentru ei insisi? De ce ar decide altcineva (guvernul, societatea civila, morala?) in locul lor pentru o viata in suferinta, agonie si impotriva vointei lor? Si, pana la urma, care este alegerea mai buna? Daca exista Dumnezeu si condamna, intr-adevar, sinuciderea, sunt trasi la raspundere si cei care au mijlocit-o? Pe de alta parte, merita traita o viata de durere constanta, nesomn, agonie, tristete, inutilitate si stare vegetativa?
Pedeapsa cu moartea sau inchisoare?
Pe tot parcursul Antichitatii si a Evului Mediu, cu mici nuante legate de diversele organizari politice si stratificari sociale, societatile si-au alcatuit sistemul de legi dupa regula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", ceea ce se traducea si prin "o viata pentru o viata". Cel care lua o viata, trebuia sa plateasca, la randul sau, cu cea proprie. Intrebarea care se impune este daca societatea moderna a evoluat suficient de mult incat pedeapsa cu moartea sa fie abolita. O alta intrebare legitima ar fi aceea daca pedeapsa cu moartea este cu adevarat justa, daca foloseste evolutiei sociale sau este un procedeu barbar. Cand este condamnarea la moarte justificabila? Se impune in cazul unei omucideri accidentale? Dar unei crime in masa? Cine decide cand ar trebui sa se aplice o asemenea pedeaspa si cand nu?
Avort sau pro-viata?
Are o femeie dreptul sa isi controleze propriul trup, astfel incat sa puna capat unei noi vieti care ii creste in pantece? Care este momentul in care un fetus poate fi considerat viu, iar avortarea sa o crima? Ce se intampla daca o femeie ramane insarcinata in urma unui viol si poarta in pantece un copil pe care, evident, nu si l-a dorit? Acea viata este menita sa existe, are valoare? Mai mult, merita adus pe lume un copil al carui viitor handicap, identificat la ecograf, i-ar transforma intreaga viata intr-un chin si intr-un sir nesfarsit de suferinte? Pe de alta parte, nu avem nicio certitudine daca suntem inzestrati cu suflet sau nu. Daca da, atunci viata este dorita de Dumnezeu si, intr-o asemenea situatie, cine suntem noi sa decidem in locul Lui?
*
Liber arbitru sau Destin?
Dezbaterea liberului arbitru versus destin se intersecteaza in dezbateri cu doctrina crestina conform careia Dumnezeu este omniscient si cunoaste tot ce s-a intamplat si mai ales tot ce se va intampla. Daca Dumnezeu vede dinainte totul, inseamna ca totul este deja scris, prestabilit. In acest caz, destinul sau liberul arbitru este cel care ma face pe mine acum sa scriu, iar pe tine sa continui sa citesti materialul de fata? Unii sustin ca Dumnezeu stia dinainte ca vei ajunge dinaintea acestui articol si il vei citi, dar in acelasi timp exista persoane de parere ca intotdeauna ai de ales. Ideea de destin contravine actiunilor noastre cotidiene, pe care le executam luand constant decizii. Este, asadar, un destin prevazut sau alegem cu adevarat liber si independent ceea ce facem?
Morala - relativa sau universala?
La fel ca si in problema controlului armelor si munitiilor, discutia daca etica este relativa sau universal valabila se reduce la problematica urmatoare: binele unuia cantereste mai mult decat binele multora? Daca este in regula sa te culci cu sotia unui alt barbat intr-o societate iar in alta - nu, atunci moralitatea este relativa in functie de societate si de persoana. Un fel de "scopul scuza mijloacele". De ce multe tabu-uri sociale nu sunt considerate universal imorale? De ce in tari diferite exista legi si percepte etice diferite? Pe de alta parte, daca nu ai fi niciodata in stare sa ii furi geanta unei femei, atunci de ce piratezi un DVD cu dezinvoltura?
Oul sau gaina?
Este, practic, o versiune mai plastica si mai amuzanta a vesnicei opozitii dintre evolutionism si creationism. Dezbaterea "Cine a fost primul? Oul sau gaina" a staruit peste secole mai ales pentru ca se intreaba daca animalele au evoluat si apoi s-au reprodus sau au eclozat direct? Pentru filosofii antici, discutia despre primordialitatea oului sau a gainii evoca in general intrebarea referitoare la cum au inceput viata si Universul in general; cauza si efectul. Intrebarea ar putea fi reformulata astfel: Cine a venit primul, X care nu poate aparea fara Y, sau Y care nu poate aparea fara X? In budism, dar si unele culturi mezoamericane (azteca, mayasa) exista convingerea existentei unei ciclicitati a timpului, cu ere repetitive. Aceasta perspectiva asupra timpului ofera un raspuns diferit pentru intrebarea "cine a fost primul", mai ales atunci cand este invocat conceptul Eternei Reintoarceri: timpul se repeta etern si, ca atare, nu exista un "prim" in eternitate si nu exista creatie.
Credinciosi versus atei
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au imaginat, au crezut in si au incercat sa dovedeasca existenta unei Fiinte superioare, supreme si atotputernice, care sta la baza crearii omului, a lumii si, in general, a tuturor lucrurilor. Cele mai multe sisteme religioase pornesc de la evidenta relevata a existentei lui Dumnezeu si a faptului ca mai exista si viata dupa moarte, un loc unde sufletele oamenilor ajung dupa ce murim. In general, credinciosii - unii sinceri, altii mai sceptici, dar care incearca sa se autoconvinga de acest adevar nedemonstrabil - gasesc in credinta confort si refugiu, dar mai ales o explicatie si un sens pentru toate care se intampla in viata lor, cu bune si cu rele. Pe de alta parte, ateii cauta aceeasi explicatie si acelasi sens intr-o serie intamplari de natura stiintifica, observabila si demonstrabila. Pentru ei, aparitia vietii a fost "un accident" - rezultatul unor reactii chimice si legi fizice, iar evolutia speciilor si aparitia omului au avut loc datorita schimbarii diverselor conditii naturale de pe planeta noastra. Cine are dreptate?
Impartim galaxia cu 38.000 de civilizatii extraterestre
Conform International Journey of Astrobiology, descoperirea in ultimii ani a peste 337 de planete in afara sistemului nostru solar, relanseaza ipoteza conform careia in galaxia noastra este foarte posibil sa existe si alte civilizatii inteligente. Numarul acestora se estimeaza a fi intre 361 si numai putin de 38.000.
Duncan Forgan, cercetatorul din spatele acestui studiu-estimativ efectuat de Universitatea din Edinburgh. este de parere ca procesul in sine este unul in care nu facem decat sa “cuantificam propria noastra ignoranta ca specie “Pentru studiul sau profesorul Forgan a simulat ca o galaxie asemanatoare cu a noastra, isi poate dezvolta propriile sisteme solare bazate pe existenta exoplanetelor din jurul galaxiilor vecine.
Conform acestei ipoteze, posibilitatea descoperirii altor civilizatii extraterestre este sensibil crescuta. Primul scenariu considera ca orice forma de viata poate aparea relativ usor pe alte planete, fiind in schimb mai dificil pentru acesta sa atinga un nivel rezonabil de inteligenta. Conform acestei teorii am putea fi vecini cu “doar” 361 de civilizatii inteligente in galaxie.
Al doilea scenariu examineaza posibilitatea ca formele de viata sa circule la propriu de la o planeta la alta prin intermediul coliziunii asteroizilor, o teorie care priveste inclusiv pe cea a aparitiei vietii pe Terra.
“Chiar daca formele de viata extraterestre exista, din nefericire ne confruntam cu posibilitatea de a nu intra niciodata in contact cu ele. De asemenea, viata de pe alte planete poate fi la fel de complexa si variata ca viata de pe Terra, prin urmare nu putem anticipa modul in care arata si se comporta formele de viata inteligente extratrestre “ declara profesorul Forgan intr-unul dintre comunicatele sale de presa.
10 planete fascinante din afara Sistemului Solar
Exoplanetele sau planetele extra-solare sunt planetele localizate în afara sistemului nostru solar. Atunci când PSR1257 + 12 B şi PSR1257 + 12 C (se folosesc majuscule pentru primele exoplanete descoperite, deoarece nu era în vigoare terminologia actuală), şi mai apoi 51 Pegasi b, primele exoplanete a căror existenţă a fost confirmată, au fost descoperite la începutul anilor 1990, reuşita a fost proclamată drept cea mai semnificativă performanţă din domeniul astronomiei după descoperirea sistemului heliocentric al lui Nicolaus Copernic.
Afirmaţiile au creat un tumult în lumea ştiinţifică, reînviind speranţa găsirii unor planete asemănătoare Pământului, probabil cu forme de viaţă în afara Sistemului Solar. Înaintea acestor descoperiri, planetele extrasolare erau considerate de către astronomi renumiţi ca fiind inexistente, iar simpla lor menţionare era ficţiune, aşa că niciun om de ştiinţă respectabil nu le-a luat în serios până recent.
Începând cu apariţia ştiinţei exoplanetare, studiul acestor corpuri cereşti a evoluat rapid într-o nouă ramură a astronomiei, inventariind peste 400 de asemenea planete (30 dintre ele atestate într-o singură lună, octombrie 2009), numai că multe dintre ele erau, în mod dezamăgitor, asemănătoare primelor: giganţi gazoşi fierbinţi orbitând foarte aproape de stelele lor şi având mişcări de revoluţie de numai câteva zile.
Cea mai plauzibilă explicaţie pentru acest lucru este că cele mai folosite metode indirecte de detectare a exoplanetelor se bazează pe ipotezele existenţei unor obiecte masive cu perioade mici de orbitare, care le fac uşor de identificat. Totuşi, din când in când, cu ajutorul tehnologiei avansate şi al unor metode inovative, capacitatea de detectare se măreşte, aşa că avem câteva surprize:
Cea mai bătrână planetă
PSR B1620-26 b (descoperită: 30 mai 1993, atestată: 10 iulie 2003)
PSR B1620-26 b, poreclită "Matusalem" după faimosul personaj biblic care ar fi trăit aproape o mie de ani, este cea mai veche exoplaneta descoperită, având vârsta de 13 miliarde de ani. Luând în considerare că Universul însuşi nu depăşeşte decât cu 700 de milioane de ani acest leat, este posibil ca PSR B 1620 să deţină chiar recordul absolut pentru cea mai bătrână planetă existentă.
Corpul astronomic a fost descoperit în centrul a ceea ce se numeşte "roi globular" de stele, entitate cosmică alcătuită din primele stele formate imediat după Big Bang. Iar pe baza a ceea ce cunoaştem despre formarea planetelor, acestea se nasc la puţin timp după steaua în jurul căreia orbitează, aşa că, dacă steaua exoplanetei este la fel de veche ca Universul, atunci planeta ce ii dă ocol este caracterizată de o vârstă similară.
"Matusalem" a fost recunoscută ca planetă abia în 2003, confirmare picurată ca un nectar dulce în urechile vânătorilor de planete. Motivul? Dacă planetele s-au putut forma la fel de repede ca stelele, imediat după Big Bang, înseamnă că Universul abundă în asemenea corpuri astronomice care aşteaptă să fie descoperite.
Cea mai apropiată exoplanetă
Epsilon Eridani (Epsilon Eridani b, descoperită pe 7 august 2000)
Se află la o distanţă de "numai" zece ani-lumină de Pământ şi este, de fapt, un sistem de planete, descriere întrebuinţată şi pentru a defini propriul sistem solar. Numele "Epsilon Eridani" provine de la steaua paternă, sau "soarele" acestui "angrenaj" cosmic, în alcătuirea căruia se presupune ca intră două planete: una dintre ele confirmată, Epsilon Eridani b, iar cealaltă neatestată încă, Epsilon Eridani c.
Alăturate, toate acestea formează cel mai apropiat sistem planetar din Univers. Ansamblul Epsilon Eridani se înconjoară chiar şi de două centuri de asteroizi, una interioară, între Epsilon Eridani b şi stea, iar cealaltă exterioară, între E.E. b şi E.E. c, la care se adaugă şi un inel de praf cosmic dincolo de orbita lui Epsilon Eridani c, rezultat, probabil, în urma impactului dintre două comete.
Exoplaneta cu cei mai mulţi sori
Aquarii b (16 noiembrie 2003)
Atunci când vine vorba despre planete, suntem obişnuiţi să vizualizăm o imagine în care mai multe asemenea corpuri celeste gravitează în jurul soarelui dintr-un sistem monostelar.
Ei bine, se pare că, în realitate, un număr impresionant - aproximativ 50% din cazuri - de stele pe care le vedem pe cerul nopţii reprezintă sisteme stelare, adică grupuri formate din două sau mai multe corpuri incandescente care orbitează în jurul centrului comun al maselor lor.
Fireşte, motivul pentru care ochii noştri percep aceste ansambluri ca pe nişte puncte de lumină unice se datorează distanţei foarte mari care ne desparte de ele. În sistemul 91 Aquarii există cinci stele.
În noiembrie 2003, s-a descoperit că o planetă gazoasă gigantică orbita in jurul stelei principale 91 Aquarii a, planeta fiind denumită 91 Aquarii Ab pentru a o putea fi deosebită de stelele din sistem şi pentru a lăsa loc unor posibile planete nedescoperite din acelaşi angrenaj.
Gigantul din gaz este special datorită faptului că metodele de detectare a exoplanetelor înconjurate de stele necesită o precizie absolută - oricum zadarnică de multe ori -, acest lucru făcând ca 91 Aquarii Ab să fie una dintre puţinele planete descoperite în asemenea condiţii.
Coliziunea planetară
HD 172555 (descoperită în august 2009)
Detectoarele în infraroşu ale Telescopului Spaţial Spitzer al NASA au descoperit cantităţi consistente de rocă evaporată, dimpreună cu fragmente de lavă solidificată, cunoscute ca tektite şi care se formează, în general, în urma impacturilor între meteoriţi.
Totuşi, existenţa unor asemenea materiale într-o cantitate suficientă cât pentru a bloca strălucirea unei stele indică un impact mult mai puternic, aşa cum numai o coliziune planetară ar putea fi.
Conform acestei descoperiri, coliziunile interplanetare nu sunt un fenoment atât de neobişnuit în Univers, susţinându-se, implicit, şi teoria larg răspândită conform căreia însăşi luna Pământului a apărut ca urmare a unui eveniment similar din trecutul îndepărtat. Mai mult, simulările computerizate au prezis posibilitatea unor viitoare coliziuni în sistemul nostru solar cândva în următoarele trei miliarde de ani.
Planeta geamănă cu Pământul
Gliese 581g (descoperită în septembrie 2010)
Recent descoperita Gliese 581g, o planetă de mărimea Pământului, aflată în zona locuibilă a stelei sale, ar putea găzdui apă lichidă, putând fi un mediu propice vieţii. Dacă banuielile s-ar confirma, am avea de-a face cu planeta cea mai asemănătoare cu Pământul şi, totodată, cu primul caz de corp ceresc extraterestru cu potenţial de habitat uman.
Reuşita descoperirii lui Gliese 581g are la bază 11 ani de scrutări ale Cosmosului efectuate cu ajutorul Observatorului W.M. Keck din Hawaii. Performanţa astronomilor a demarat cu descoperirea piticei roşii Gliese 581, orbitata de două noi planete.
Între acestea, cea mai interesantă s-a dovedit Gliese 581g, cu o masă de trei până la patru ori mai mare decât cea a Pământului şi cu o perioadă de revoluţie de numai 37 de zile. Masa ei estimativă indică faptul că este, probabil, vorba despre o planetă solidă, cu o suprafaţă definită şi că are o forţă gravitaţională suficientă încât să menţină o atmosferă.
Planeta este, pentru steaua ei, oarecum, ceea ce este Luna pentru Terra, în sensul că mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii a lui Gliese 581g coincinde cu mişcarea de revoluţie a planetei, astfel încât o emisferă a acesteia se găseşte permanent orientată spre lumină, cealaltă fiind vesnic cufundată în beznă.
Cercetătorii estimează că temperatura medie de la suprafaţa corpului cosmic variază între -31 şi -12 grade Celsius. Desigur, temperaturile absolute variază între arşiţă pe jumătatea dinspre stea şi ger pe suprafaţa întunecată.
Gravitaţia de la suprafaţa a lui Gliese 581g ar fi asemănătoare sau vag mai mare decât cea a Pământului, astfel încât o persoană s-ar putea deplasa cu uşurinţă în două picioare pe suprafaţa acestei planete.
Super-Pământul acoperit de lavă
COROT-7b (descoperit la 3 februarie 2009)
Astronomii europeni au descoperit, cu ajutorul satelitului COROT, un Super Pământ, de câteva ori mai masiv decât Terra, la numai 475 de ani lumină faţă de Terra.
Cercetătorii susţin că exoplaneta, botezată COROT-Exo-7b, nu este, deocamdată, chiar cel mai plăcut loc pentru o vizită. Deşi, la prima vedere, apa există pe Exo-7b, aceasta se află într-o stare aflată la limita dintre gaz şi lichid, datorită masei uriaşe de lavă care acoperă corpul ceresc.
Este posibil că Exo-7b să fi fost o planetă îngheţată care a migrat prin propriul său sistem solar, transformându-se, sub efectul căldurii, într-o uriaşă planetă a apelor. Cel mai probabil, ea s-a format în interiorul unui gigant gazos, la fel cum este cazul Terrei, al lui Venus, Mercur şi al planetei Marte. Este aproape sigur, însă, că Exo-7b se află în aceeaşi situaţie în care se afla Pământul imediat după formarea sa, cred mai mulţi specialişti.
Prima planetă fotografiată
Fomalhaut b (descoperită la 13 noiembrie 2008)
Observarea directă a exoplanetelor este atât de dificilă încât a fost comparată cu urmărirea unei insecte aflate în zbor prin dreptul unui reflector, într-o zi ceţoasă, de la o distanţă de câţiva kilometri. Din acest motiv, prima imagine a unei planete care se află în afara sistemului nostru solar, capturată cu ajutorul telescopului Hubble, are o importanţă majoră.
Denumită Fomalhaut b, exoplaneta are mărimea lui Jupiter, un posibil sistem de inele şi orbitează in jurul stelei Fomalhaut. Astronomii au dedus existenţa ei încă din 2005, bazându-se pe forţele gravitaţionale din zonă, însă este primul caz în care au reuşit să realizeze o fotografie propriu-zisă.
Vizibilitatea asupra lui Fomalhaut b este îngreunată de o centură de praf care înconjoară steaua ce o patronează. Aceasta din urmă are o vârstă de aproximativ 200 milioane de ani şi este de 16 ori mai strălucitoare decât Soarele. Astronomii au aproximat că va exploda într-un miliard de ani, la o vârstă destul de mică pentru o stea. Cu toate performanţele telescopului Hubble, planeta Fomalhaut b ar fi rămas ascunsă dacă nu ar fi avut o orbită atât de largă în jurul stelei sale.
Supravieţuitoarea
V391 Pegasi b (descoperită în martie 2007)
Această gigantă gazoasă a fost descoperită orbitând în jurul unei pitice albe - un soi de stea moartă - ceea ce înseamnă că, la un moment din trecut, în timpul fazei de gigantă roşie a stelei (o gigantă roşie este o stea muribundă de mari dimensiuni, fază care precede transformarea ei în pitică albă), planeta trebuie să se fi atins de suprafaţa soarelui ei sau chiar să fi orbitat în interiorul corpului astronomic muribund.
Este un eveniment de care sunt pasibile şi planetele sistemului nostru solar, inclusiv Pământul, deoarece se crede că soarele nostru va intra în faza de gigantă roşie cândva în următorii cinci miliarde de ani, mărindu-şi volumul, posibil, până când va asimila orbitele planetelor apropiate de el; cercetătorii cred că Soarele ar putea ajunge chiar până la orbita de acum a lui Marte.
În mod normal, multe dintre planetele astfel "cotropite" se pot dezintegra, dar altele îşi pot păstra structura neschimbată, aşa cum este cazul lui V391 Pegasi b, botezată, din acest motiv, Supravieţuitoarea. Totuşi, chiar şi dacă Pământul va dovedi aceeaşi rezistenţă şi va supravieţui în interiorul Soarelui devenit gigantă roşie, suprafaţa lui va fi complet sterilizată de temperaturile uriaşe.
Planeta a cărei compoziţie atmosferică este cunoscută
HD 209458 b (descoperită la 5 noiembrie 1999)
O altă gigantă gazoasă "specială", în sensul că planul său orbital se aliniază perfect cu câmpul nostru vizual, putând fi astfel observată de pe Pământ, este planeta HD209458 b.
Mişcarea de "tranziţie" a planetei prin dreptul acelei feţe a stelei sale orientate spre noi ne permite să îi calculăm cu o mare exactitate dimensiunea - prin analizarea cantităţii de lumină stelară blocată - şi, mai important, să îi determinăm compoziţia atmosferică prin spectroscopie, studiul interacţiunii dintre radiaţie şi materie (în acest caz, interacţiunea dintre gaze şi vapori în atmosfera planetei şi lumina stelara a soarelui ei).
Cu ajutorul acestei metode, cercetătorii au detectat prezenţa vaporilor de sodiu şi, mai recent, în octombrie 2009, şi pe cea a unor vapori de apă, dioxid de carbon şi metan în atmosfera superioară a planetei. Acesta este al doilea corp astronomic despre care s-a constatat că posedă compuşi organici, HD 189733 b fiind prima planetă descoperită de om care este caracterizată de acest lucru.
Primul "Super-Pământ"
Mu Arae c (descoperită la 25 august 2004)
Această planetă, primul "super-Pământ" (sau exoplanetă stâncoasă de mari dimensiuni) descoperit, i-a adus pe cercetători mult mai aproape de descoperirea unor planete asemănătoare Terrei în afara Sistemului Solar.
Un "super-Pământ" este definit ca o exoplanetă având masa cuprinsă între cea a Pământului şi cea a planetelor gigante din sistemul nostru solar. De ce sunt aceste planete considerate a fi "stâncoase"? Forţa gravitaţională slabă a unui obiect de dimensiunea Terrei tinde să atragă mai ales materiale masive, dense (roci şi metale), şi mult mai puţin materiale uşoare, cum ar fi gazele, ce sunt cu uşurinţă împrăştiate de fenomene astronomice precum radiaţia unei stele, evadare atmosferică sau impacturi puternice cu asteroizi.
Pe măsură ce această protoplanetă solidă creşte, atingând o masă apropiată de cea a lui Jupiter, atracţia sa gravitaţională îi permite să atragă mai multe obiecte spre suprafaţa ei, cât şi să ţină captive gazele uşoare, dând astfel naştere unei spirale ce va transforma, în cele din urmă, planeta într-o altă gigantă gazoasă.
Începând cu apariţia ştiinţei exoplanetare, studiul acestor corpuri cereşti a evoluat rapid într-o nouă ramură a astronomiei, inventariind peste 400 de asemenea planete (30 dintre ele atestate într-o singură lună, octombrie 2009), numai că multe dintre ele erau, în mod dezamăgitor, asemănătoare primelor: giganţi gazoşi fierbinţi orbitând foarte aproape de stelele lor şi având mişcări de revoluţie de numai câteva zile.
Cea mai plauzibilă explicaţie pentru acest lucru este că cele mai folosite metode indirecte de detectare a exoplanetelor se bazează pe ipotezele existenţei unor obiecte masive cu perioade mici de orbitare, care le fac uşor de identificat. Totuşi, din când in când, cu ajutorul tehnologiei avansate şi al unor metode inovative, capacitatea de detectare se măreşte, aşa că avem câteva surprize:
Cea mai bătrână planetă
PSR B1620-26 b (descoperită: 30 mai 1993, atestată: 10 iulie 2003)
PSR B1620-26 b, poreclită "Matusalem" după faimosul personaj biblic care ar fi trăit aproape o mie de ani, este cea mai veche exoplaneta descoperită, având vârsta de 13 miliarde de ani. Luând în considerare că Universul însuşi nu depăşeşte decât cu 700 de milioane de ani acest leat, este posibil ca PSR B 1620 să deţină chiar recordul absolut pentru cea mai bătrână planetă existentă.
Corpul astronomic a fost descoperit în centrul a ceea ce se numeşte "roi globular" de stele, entitate cosmică alcătuită din primele stele formate imediat după Big Bang. Iar pe baza a ceea ce cunoaştem despre formarea planetelor, acestea se nasc la puţin timp după steaua în jurul căreia orbitează, aşa că, dacă steaua exoplanetei este la fel de veche ca Universul, atunci planeta ce ii dă ocol este caracterizată de o vârstă similară.
"Matusalem" a fost recunoscută ca planetă abia în 2003, confirmare picurată ca un nectar dulce în urechile vânătorilor de planete. Motivul? Dacă planetele s-au putut forma la fel de repede ca stelele, imediat după Big Bang, înseamnă că Universul abundă în asemenea corpuri astronomice care aşteaptă să fie descoperite.
Cea mai apropiată exoplanetă
Epsilon Eridani (Epsilon Eridani b, descoperită pe 7 august 2000)
Se află la o distanţă de "numai" zece ani-lumină de Pământ şi este, de fapt, un sistem de planete, descriere întrebuinţată şi pentru a defini propriul sistem solar. Numele "Epsilon Eridani" provine de la steaua paternă, sau "soarele" acestui "angrenaj" cosmic, în alcătuirea căruia se presupune ca intră două planete: una dintre ele confirmată, Epsilon Eridani b, iar cealaltă neatestată încă, Epsilon Eridani c.
Alăturate, toate acestea formează cel mai apropiat sistem planetar din Univers. Ansamblul Epsilon Eridani se înconjoară chiar şi de două centuri de asteroizi, una interioară, între Epsilon Eridani b şi stea, iar cealaltă exterioară, între E.E. b şi E.E. c, la care se adaugă şi un inel de praf cosmic dincolo de orbita lui Epsilon Eridani c, rezultat, probabil, în urma impactului dintre două comete.
Exoplaneta cu cei mai mulţi sori
Aquarii b (16 noiembrie 2003)
Atunci când vine vorba despre planete, suntem obişnuiţi să vizualizăm o imagine în care mai multe asemenea corpuri celeste gravitează în jurul soarelui dintr-un sistem monostelar.
Ei bine, se pare că, în realitate, un număr impresionant - aproximativ 50% din cazuri - de stele pe care le vedem pe cerul nopţii reprezintă sisteme stelare, adică grupuri formate din două sau mai multe corpuri incandescente care orbitează în jurul centrului comun al maselor lor.
Fireşte, motivul pentru care ochii noştri percep aceste ansambluri ca pe nişte puncte de lumină unice se datorează distanţei foarte mari care ne desparte de ele. În sistemul 91 Aquarii există cinci stele.
În noiembrie 2003, s-a descoperit că o planetă gazoasă gigantică orbita in jurul stelei principale 91 Aquarii a, planeta fiind denumită 91 Aquarii Ab pentru a o putea fi deosebită de stelele din sistem şi pentru a lăsa loc unor posibile planete nedescoperite din acelaşi angrenaj.
Gigantul din gaz este special datorită faptului că metodele de detectare a exoplanetelor înconjurate de stele necesită o precizie absolută - oricum zadarnică de multe ori -, acest lucru făcând ca 91 Aquarii Ab să fie una dintre puţinele planete descoperite în asemenea condiţii.
Coliziunea planetară
HD 172555 (descoperită în august 2009)
Detectoarele în infraroşu ale Telescopului Spaţial Spitzer al NASA au descoperit cantităţi consistente de rocă evaporată, dimpreună cu fragmente de lavă solidificată, cunoscute ca tektite şi care se formează, în general, în urma impacturilor între meteoriţi.
Totuşi, existenţa unor asemenea materiale într-o cantitate suficientă cât pentru a bloca strălucirea unei stele indică un impact mult mai puternic, aşa cum numai o coliziune planetară ar putea fi.
Conform acestei descoperiri, coliziunile interplanetare nu sunt un fenoment atât de neobişnuit în Univers, susţinându-se, implicit, şi teoria larg răspândită conform căreia însăşi luna Pământului a apărut ca urmare a unui eveniment similar din trecutul îndepărtat. Mai mult, simulările computerizate au prezis posibilitatea unor viitoare coliziuni în sistemul nostru solar cândva în următoarele trei miliarde de ani.
Planeta geamănă cu Pământul
Gliese 581g (descoperită în septembrie 2010)
Recent descoperita Gliese 581g, o planetă de mărimea Pământului, aflată în zona locuibilă a stelei sale, ar putea găzdui apă lichidă, putând fi un mediu propice vieţii. Dacă banuielile s-ar confirma, am avea de-a face cu planeta cea mai asemănătoare cu Pământul şi, totodată, cu primul caz de corp ceresc extraterestru cu potenţial de habitat uman.
Reuşita descoperirii lui Gliese 581g are la bază 11 ani de scrutări ale Cosmosului efectuate cu ajutorul Observatorului W.M. Keck din Hawaii. Performanţa astronomilor a demarat cu descoperirea piticei roşii Gliese 581, orbitata de două noi planete.
Între acestea, cea mai interesantă s-a dovedit Gliese 581g, cu o masă de trei până la patru ori mai mare decât cea a Pământului şi cu o perioadă de revoluţie de numai 37 de zile. Masa ei estimativă indică faptul că este, probabil, vorba despre o planetă solidă, cu o suprafaţă definită şi că are o forţă gravitaţională suficientă încât să menţină o atmosferă.
Planeta este, pentru steaua ei, oarecum, ceea ce este Luna pentru Terra, în sensul că mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii a lui Gliese 581g coincinde cu mişcarea de revoluţie a planetei, astfel încât o emisferă a acesteia se găseşte permanent orientată spre lumină, cealaltă fiind vesnic cufundată în beznă.
Cercetătorii estimează că temperatura medie de la suprafaţa corpului cosmic variază între -31 şi -12 grade Celsius. Desigur, temperaturile absolute variază între arşiţă pe jumătatea dinspre stea şi ger pe suprafaţa întunecată.
Gravitaţia de la suprafaţa a lui Gliese 581g ar fi asemănătoare sau vag mai mare decât cea a Pământului, astfel încât o persoană s-ar putea deplasa cu uşurinţă în două picioare pe suprafaţa acestei planete.
Super-Pământul acoperit de lavă
COROT-7b (descoperit la 3 februarie 2009)
Astronomii europeni au descoperit, cu ajutorul satelitului COROT, un Super Pământ, de câteva ori mai masiv decât Terra, la numai 475 de ani lumină faţă de Terra.
Cercetătorii susţin că exoplaneta, botezată COROT-Exo-7b, nu este, deocamdată, chiar cel mai plăcut loc pentru o vizită. Deşi, la prima vedere, apa există pe Exo-7b, aceasta se află într-o stare aflată la limita dintre gaz şi lichid, datorită masei uriaşe de lavă care acoperă corpul ceresc.
Este posibil că Exo-7b să fi fost o planetă îngheţată care a migrat prin propriul său sistem solar, transformându-se, sub efectul căldurii, într-o uriaşă planetă a apelor. Cel mai probabil, ea s-a format în interiorul unui gigant gazos, la fel cum este cazul Terrei, al lui Venus, Mercur şi al planetei Marte. Este aproape sigur, însă, că Exo-7b se află în aceeaşi situaţie în care se afla Pământul imediat după formarea sa, cred mai mulţi specialişti.
Prima planetă fotografiată
Fomalhaut b (descoperită la 13 noiembrie 2008)
Observarea directă a exoplanetelor este atât de dificilă încât a fost comparată cu urmărirea unei insecte aflate în zbor prin dreptul unui reflector, într-o zi ceţoasă, de la o distanţă de câţiva kilometri. Din acest motiv, prima imagine a unei planete care se află în afara sistemului nostru solar, capturată cu ajutorul telescopului Hubble, are o importanţă majoră.
Denumită Fomalhaut b, exoplaneta are mărimea lui Jupiter, un posibil sistem de inele şi orbitează in jurul stelei Fomalhaut. Astronomii au dedus existenţa ei încă din 2005, bazându-se pe forţele gravitaţionale din zonă, însă este primul caz în care au reuşit să realizeze o fotografie propriu-zisă.
Vizibilitatea asupra lui Fomalhaut b este îngreunată de o centură de praf care înconjoară steaua ce o patronează. Aceasta din urmă are o vârstă de aproximativ 200 milioane de ani şi este de 16 ori mai strălucitoare decât Soarele. Astronomii au aproximat că va exploda într-un miliard de ani, la o vârstă destul de mică pentru o stea. Cu toate performanţele telescopului Hubble, planeta Fomalhaut b ar fi rămas ascunsă dacă nu ar fi avut o orbită atât de largă în jurul stelei sale.
Supravieţuitoarea
V391 Pegasi b (descoperită în martie 2007)
Această gigantă gazoasă a fost descoperită orbitând în jurul unei pitice albe - un soi de stea moartă - ceea ce înseamnă că, la un moment din trecut, în timpul fazei de gigantă roşie a stelei (o gigantă roşie este o stea muribundă de mari dimensiuni, fază care precede transformarea ei în pitică albă), planeta trebuie să se fi atins de suprafaţa soarelui ei sau chiar să fi orbitat în interiorul corpului astronomic muribund.
Este un eveniment de care sunt pasibile şi planetele sistemului nostru solar, inclusiv Pământul, deoarece se crede că soarele nostru va intra în faza de gigantă roşie cândva în următorii cinci miliarde de ani, mărindu-şi volumul, posibil, până când va asimila orbitele planetelor apropiate de el; cercetătorii cred că Soarele ar putea ajunge chiar până la orbita de acum a lui Marte.
În mod normal, multe dintre planetele astfel "cotropite" se pot dezintegra, dar altele îşi pot păstra structura neschimbată, aşa cum este cazul lui V391 Pegasi b, botezată, din acest motiv, Supravieţuitoarea. Totuşi, chiar şi dacă Pământul va dovedi aceeaşi rezistenţă şi va supravieţui în interiorul Soarelui devenit gigantă roşie, suprafaţa lui va fi complet sterilizată de temperaturile uriaşe.
Planeta a cărei compoziţie atmosferică este cunoscută
HD 209458 b (descoperită la 5 noiembrie 1999)
O altă gigantă gazoasă "specială", în sensul că planul său orbital se aliniază perfect cu câmpul nostru vizual, putând fi astfel observată de pe Pământ, este planeta HD209458 b.
Mişcarea de "tranziţie" a planetei prin dreptul acelei feţe a stelei sale orientate spre noi ne permite să îi calculăm cu o mare exactitate dimensiunea - prin analizarea cantităţii de lumină stelară blocată - şi, mai important, să îi determinăm compoziţia atmosferică prin spectroscopie, studiul interacţiunii dintre radiaţie şi materie (în acest caz, interacţiunea dintre gaze şi vapori în atmosfera planetei şi lumina stelara a soarelui ei).
Cu ajutorul acestei metode, cercetătorii au detectat prezenţa vaporilor de sodiu şi, mai recent, în octombrie 2009, şi pe cea a unor vapori de apă, dioxid de carbon şi metan în atmosfera superioară a planetei. Acesta este al doilea corp astronomic despre care s-a constatat că posedă compuşi organici, HD 189733 b fiind prima planetă descoperită de om care este caracterizată de acest lucru.
Primul "Super-Pământ"
Mu Arae c (descoperită la 25 august 2004)
Această planetă, primul "super-Pământ" (sau exoplanetă stâncoasă de mari dimensiuni) descoperit, i-a adus pe cercetători mult mai aproape de descoperirea unor planete asemănătoare Terrei în afara Sistemului Solar.
Un "super-Pământ" este definit ca o exoplanetă având masa cuprinsă între cea a Pământului şi cea a planetelor gigante din sistemul nostru solar. De ce sunt aceste planete considerate a fi "stâncoase"? Forţa gravitaţională slabă a unui obiect de dimensiunea Terrei tinde să atragă mai ales materiale masive, dense (roci şi metale), şi mult mai puţin materiale uşoare, cum ar fi gazele, ce sunt cu uşurinţă împrăştiate de fenomene astronomice precum radiaţia unei stele, evadare atmosferică sau impacturi puternice cu asteroizi.
Pe măsură ce această protoplanetă solidă creşte, atingând o masă apropiată de cea a lui Jupiter, atracţia sa gravitaţională îi permite să atragă mai multe obiecte spre suprafaţa ei, cât şi să ţină captive gazele uşoare, dând astfel naştere unei spirale ce va transforma, în cele din urmă, planeta într-o altă gigantă gazoasă.
Inima mea te roaga sa o bandajezi!
Cred ca am gresit!...As vrea sa nu o fi lasat sa sune. Sa nu fi plans. Sa fi inteles mai devreme cat de mult imi vrei binele. Sa nu fi regretat atat de mult un incident ca acesta. Sa fi priceput ca imi faceam singura bine daca pur si simplu taceam! As vrea sa cred ca nu e prea tarziu! Nu stiu cat de impresionata esti in acest moment, cand te uiti peste randurile ce ti le dedic si as vrea sa iti pot citi gandurile. Insa, mai mult imi dorec ca acele ganduri, desi nu le stiu sa fie de iertare. Nu sunt perfecta, nu am fost niciodata si niciodata nu voi fi. Un lucru stiu sigur, si acela este :TE VOI IUBI MEREU! Orice s-ar intampla ramai cea mai apropiata persoana din viata mea ce imi sitesi imi va sti in continuare toate secretele. TE IUBESC NESPUS!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)